Va salutam din nou, cu drag si cu speranta ca nu plictisim cu postarile jurnalului nostru. Poate ca experientele, trairile, angoasele si bucuriile noastre de mici antreprenori romani vor fi de ajutor, intr-o buna zi, cuiva. Si un singur om daca stiu ca am motivat, eu ma bucur. Astazi, in timp ce pregateam pachetele pentru comenzile venite online, am ascultat discursul presedintelui. Da, decizia ferma de a prelungi starea de urgenta este cea mai potrivita pentru noi, in acest moment. O spun responsabil, de pe pozitia micului antreprenor care si-a inchis jumatate din afacere, care se zbate zi de zi sa isi salveze cealalta jumatate de business, care aproape nu doarme noaptea pentru ca ii zornaie mii de ganduri in cap, care lucreaza fara nici un angajat de o luna incoace, care a preluat toata munca angajatilor, care se chinuie zi de zi sa tina la suprafata ce i-a mai ramas din munca de o viata, cu speranta ca, peste o vreme, va putea ajuta si cealalta jumatate de business sa isi revina. Doar nu si-a imaginat cineva ca, daca suntem veseli si pozitivi, daca scriem lucruri frumoase pe facebook si daca zambim in poze, ne e usor si toate merg ca pe roate! Numai noi stim ce e in sufletele noastre si ce eforturi facem, ca sa tinem in viata acest mic business de familie. Pentru ca, intre noi fie spus, #multumimpentrunimic ramane valabil, nu exista nici o masura cu adevarat benefica si nici un pachet de masuri, in plan economic. Totul e la nivel verbal, masurile se iau doar pe hartie. La noi, nu a ajuns nimic. Si “nimic” inseamna chiar nimic. Deci, atunci cand spun ca prelungirea starii de urgenta este cea mai buna alegere, sufletul meu plange. Pentru ca, desigur, ca orice alt antreprenor, ma tem pentru ceea ce va urma si mi-as dori din toata inima sa ne putem intoarce la treburile noastre. Dar, voi va imaginati ce ar insemna relaxarea, pentru un popor indisciplinat, care e nascut ca sa nu respecte nici o regula si nici o lege, care are in sange jmechereala? Uitati-va acum in jur: strazile sunt pline, nici jumatate dintre cei care sunt pe strazi nu poarta masti, pietele sunt pline, nici jumatate din cei din piete nu se protejeaza, plimbam pestii si papagalii, mintim in declaratii, mergem zilnic la cumparaturi, fugim din izolare ca sa ne tundem (unde?), vrem sa ne inghesuim in biserica de Paste, facem specula cu masti si dezinfectanti, mai rasare si cate un iresponsabil care sustine public ca tot ce vedem la televizor e o facatura si ca, de fapt, spitalele sunt goale si oamenii sanatosi si totul e o conspiratie (nu, nu e o conspiratie, aceasta epidemie chiar exista. Da, eu cunosc cazuri concrete: familia unui bun prieten este in spital, mama, tata, fratele si cumnata sunt bolnavi de coronavirus. Mama lui este in terapie intensiva de 2 saptamani, in coma indusa, iar ventilatorul respira in locul ei. Nu stiu de unde au luat virusul, nu aveau alte boli si nu au fost neglijenti. Si spitalul este plin.)… La noi, “imi pasa de tine” este pe facebook, este strigat in gura mare ca sa dam bine in fata oamenilor, sa impresionam cu bunatatea noastra, atunci cand stim ca asta ne va aduce ceva in schimb. Fasoane pe burta goala – scuzati-mi expresia licentiata, dar asa e.  Cati dintre bunii pamantului, v-au intrebat, in perioada asta, cum sunteti si cum va descurcati? Ca mie imi ajung degetele de la maini sa ii numar.  Pai, cum ar fi, daca ne-am relaxa?! Nu suntem nici nemti, nici suedezi. Suntem romani. Incercati sa va imaginati, pentru o clipa… Oricat de greu va fi, din punct de vedere economic, eu aleg sanatatea. Am filmat, timp de 15 ani, oameni bolnavi, oameni care au murit crezind ca lor nu li se poate intampla, mame care isi ingropau copiii, copii care implorau urlind salvarea parintilor. Si stiti ceva, oameni dragi? Printre ei, multi aveau bani, aveau posibilitati financiare. Dar, cand boala si moartea lovesc, nici toti banii din lume nu mai pot schimba ceva. Eu aleg sanatatea. Si apoi, vom vedea cum ne vom descurca cu banii. Aleg sa mancam paine goala si sa fim sanatosi, decat sa mancam icre negre si sa ne imbracam… in negru. Daca trecem sanatosi peste mizeria asta, ne vom aduna si vom munci si ne vom pune pe picioare. Asadar, haideti sa facem un efort colectiv si sa respectam regulile. Haideti sa facem un efort colectiv si sa ne educam rabdarea. Haideti sa facem un efort colectiv si sa stam in case. Am scris cu patima, da. Pentru ca vreau sa va stiu bine, vreau sa va stiu sanatosi, vreau sa va stiu fericiti si vreau sa stiu ca va traiesc toti oamenii pe care ii iubiti. Vreau sa fim impreuna, multi ani de acum inainte.
https://store.irinareisler.ro/
https://www.marysia.eu/
https://www.postquam.ro/

14 Aprilie 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler