Exact acum un an, Luca si parintii lui au fost ultimii oameni pe care i-am vazut inainte de lockdown. Au venit sa ne imbratisam la inceput de primavara, ca in fiecare an de cand ne cunoastem. Si Luca mi-a promis ca o sa ne vedem si peste un an. S-a tinut de cuvant. Astazi, m-a vizitat. “Irina, sa ai o primavara frumoasa! Uite, ti-am adus flori si un martisor.” Ce emotii frumoase! Unii oameni chiar nu uita… Unii oameni chiar stiu sa iubeasca… I-am pus la mana un pandant pe care scrie: “Multumire. Recunostinta. Binecuvantare”. Pentru ca Luca, acest baietel balai si minunat, chiar intelege sensul acestor cuvinte. Probabil ca acum doar intuitiv si cu ajutorul parintilor lui – oameni minunati si ei, rarisim de frumosi. Cu siguranta, insa, atunci cand va fi mare, multumirea si recunostinta pentru oamenii care i-au salvat viata vor fi printre cele mai puternice si frumoase sentimente ale lui. Oamenii care i-au salvat viata sunteti chiar voi, cei care v-ati mobilizat extraordinar si exemplar, atunci cand v-am rugat sa ne strangem imprejurul acestui copil, pentru a-l ajuta sa castige lupta cu o boala nemiloasa. Voua, tuturor, Luca va va fi recunoscator si va va multumi toata viata lui. Viata lui, careia voi i-ati dat un nou sens. Unul just si frumos. Acum, Luca este bine, creste minunat, canta la pian – a castigat chiar si doua concursuri – si are visuri mari. “Irina, eu vreau sa fiu cel mai bun!”… “Luca, mi se pare corect sa spui asta. Pentru ca tu chiar esti cel mai bun!”… Cam asa a inceput primavara mea. Si nu stiu ce Martisor mai frumos as fi putut primi. Ca in fiecare an, Luca este mesagerul care imi aduce speranta, putere si iubire. Va daruiesc tuturor din darul lui. Si va daruiesc imbratisarea lui, care este una dintre cele mai calde imbratisari. Mi-a petrecut manuta pe dupa gat, la fotografie… si mi s-a lipit timid de inima. Recunosc, am avut un moment in care mi-au dat lacrimile… De fericire. 
1 Martie 2021
© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler