Va amintiti cat de scurt devenise timpul? Va amintiti ca nu mai aveam tihna pentru cele mai valoroase persoane, lucruri si intamplari din vietile noastre? Va amintiti ca totul se derula pe repede-inainte? Ca azi era luni si tot azi era vineri? Ca acum era Craciunul si maine era Pastele? Eu, una, ajunsesem sa le spun alor mei ca nu mai suport sa aud cuvantul “Hai!”; Hai sa mergem, hai sa ne grabim, hai ca e tarziu, hai ca intarziem, hai in sus, hai in jos… Daca ne asezam in liniste, daca iesim din starea de panica, daca incercam sa vedem problema din alt unghi, aceasta pauza este binevenita si, de ce nu, binemeritata. Aveti voi idee cat de rar aveam timp, si eu, si Anisia, sa ne asezam impreuna pe canapea, in tacere, doar pentru o mangaiere? Aveti voi idee ca eu habar nu am cand au trecut aproape 19 din viata ei (si din a mea, desigur)? Acum, daca tot suntem constransi sa punem pauza alergaturii, haideti sa iesim din zona fricii si sa intram in zona bucuriei. Sa punem binele in vietile noastre. Sa schimbam perspectiva. Sa privim partea plina a paharului. Astazi, Anisia mi-a spus: “Stii ca nici cand esti mare nu esti prea mare pentru o mangaiere de la mama?”… Va pupam, va dorim o seara linistita si va rugam sa scoateti la lumina tot ce aveti bun si frumos in vietile voastre!

26 Martie 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler