O noua zi in care ne gandim la voi toti, vazuti si nevazuti, dar prezenti in vietile noastre, si speram ca sunteti cu totii bine sanatosi. Dupa ce am pregatit coletele pentru comenzile sosite pe site-urile de cosmetice si bijuterii, am coborat in showroom-ul Marysia, ca sa aud ce mai soptesc perlele si pietrele. Si in gandurile melancolice a revenit deodata una dintre cele mai frumoase intamplari, de cand creez bijuterii: aparitia unei mini-colectii Marysia in doua reviste de fashion din SUA si Germania. Mi-e dor de astfel de intamplari, de proiecte frumoase cu oameni talentati. In aceasta perioada de izolare, am avut cateva momente in care mi-a fost foarte dor de oameni. Imi lipseste starea aceea fabuloasa, cand cineva are o sclipire si imediat toata lumea spune: “Hai sa facem chestia asta, e misto rau!”. Si oamenii se mobilizeaza, si ideile curg, si sclipirea devine stralucire, si stralucirea se transforma din licurici, intr-un soare orbitor, si firul de nisip devine munte… Cine ar fi crezut, acum cateva luni, ca ne va fi dor de aceste inamplari?! Ei bine, cand lucrurile se vor aseza si noii noi vom porni in noua noastra viata, proiectele de acest fel vor deveni prioritate pentru mine. Lumea are nevoie de frumos, iar timpul, iata, poate deveni atat de scurt… Oamenii au nevoie de bucurie, dar, iata, oamenii pot deveni atat de vulnerabili… chiar si cei mai puternici oameni pot deveni fragili ca o panza de paianjen, intr-o clipita. Si atunci, eu va spun: nu mai avem timp de pierdut! Nici pe noi nu trebuie sa ne mai irosim in tot felul de lucruri care nu ne dau valoare. Trebuie sa facem acum si aici tot ce putem sa facem mai bun si mai frumos. Trebuie sa fim acum si aici tot ce putem sa fim mai bun si mai frumos. Trebuie sa visam cu indrazneala la cele mai indraznete visuri. Candva, pe vremea cand faceam emisiuni la televizor, cineva mi-a vorbit despre “cutia dorintelor”. In aceeasi zi, m-am dus si mi-am cumparat o cutie frumoasa, pe care o am si acum. Cand am o dorinta, indiferent despre ce este vorba, o scriu pe hartie si pun hartia in aceasta cutie. Cutia, la vedere, pe masa mea. De cate ori o vad, gandul fuge spre visul din cutia dorintelor. Imi visez visul zi de zi, de o suta de ori pe zi. Doar o precizare: cutia sta pe masa mea de lucru, masa la care muncesc zi de zi. Pentru ca orice vis are nevoie si de munca, nu doar de visare. Acestea fiind spuse, astazi am mai adaugat o bucatica de hartie in cutia dorintelor. Noul tu ce visuri ai pentru noua ta viata? 
https://www.marysia.eu/
https://store.irinareisler.ro/
https://www.postquam.ro/
12 Mai 2020
© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler