Ieri, trebuia sa aiba Balul de absolvire a liceului. Aseara, pe la 10, a venit la mine si mi-a spus doar atat: “Acum trebuia sa fiu la bal. Mai stateam doar 2 ore, ca sa fiu odihnita la simularea de la medicina…” Balul nu a fost. Simularea la medicina, da. Astazi. Primul ei examen online, pe o platforma special conceputa pentru aceasta simulare. A luat punctaj foarte bun, dar i-a lipsit atmosfera de examen. Totul a functionat foarte bine, dar i-au lipsit emotiile care iti fac inima sa iasa din piept, cand intri pe poarta Facultatii. Sistemul ok, cu supraveghere video, dar i-a lipsit energia aceea vie, pe care o degaja oamenii care se lupta pentru scopul lor. E in echilibru. O admir enorm pentru puterea pe care o are, pentru felul in care accepta ceea ce i se intampla si pentru viteza cu care se adapteaza oricarei situatii. Nimic nu ii poate darama visul. Nimic nu ii poate spulbera munca din ultimii ani. Nimic nu o poate opri din drumul ei. Oameni buni, copiii nostri sunt fabulosi, au o forta incredibila! Nenorocirea asta le-a furat o multime de emotii unice in viata. Nu vor purta robe. Vor purta masti si manusi la bac. Nu vor canta Gaudeamus Igitur. Isi vor lua ramas bun de la liceu, de la colegi si de la profesori imbratisindu-se din priviri. Nu vor dansa impreuna la Bal si la petrecerea din clasa. Vor sta 10 intr-o clasa, la examen. Copiii nostri se reinventeaza sub ochii nostri. Copiii nostri vor deveni poate cea mai frumoasa generatie a omenirii. Si cea mai puternica. Avem multe de invatat de la ei… De la copiii nostri. <3
16 Mai 2020
© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler