Il transformam pe “anevoios” in “voios” si ne urmam Drumul. Asa ca, si astazi va salutam cu drag si zambet! Si va indemnam sa va urmati calea, cu bune si cu mai putin bune, cu suisuri si coborasuri, cu soare si cu nori, cu victorii si cu caderi. Stiti, orice om trebuie sa invete ca in viata exista si “nu”. Ba chiar cred ca asta este una din cheile fericirii. Sa-l accepti pe “nu” si sa iei orice obstacol drept provocare, si nu drept infrangere, este un mare secret al reusitei. Cu totii simtim regresul, in aceasta perioada. Are gust amar, bleah! Fiecare, in felul lui, simte ca a pierdut ceva. Si va mai dura. Vom mai avea de pierdut. Dar, ce-ar fi ca, in loc sa ne plangem de mila, sa socotim ce avem bun in viata noastra? Si, in loc sa hranim cu lacrimi minusurile, sa incercam sa hranim cu zambet plusurile? Si ce ar fi ca, in loc sa vorbim toata-ziua-buna-ziua despre ce am pierdut, sa povestim despre ce vrem sa cladim? E limpede ca invatam un nou stil de viata. E limpede ca functionam dupa noi reguli. E limpede ca aceasta perioada a pus pe butuci multe afaceri, relatii, proiecte, profesii, vieti. Dar Viata merge inainte. Drumul continua sa se insire in fata noastra. Ce vrem sa asezam pe el, de acum incolo: nori si regrete sau soare si sperante? Oameni dragi, eu am invatat ca, atunci cand viata da de pamant cu mine, eu trebuie sa imi desfac aripile si sa zbor. Sus, cat mai sus. Cei care imi cunosc povestea stiu ca, in viata mea, au existat doua momente in care am fost nevoita sa o iau de la zero. Prima data cand mi s-a intamplat, am plans foarte mult. Plangeam noaptea, ca sa nu ma vada Anisia, care avea doar 2 ani si careia nu as fi avut ce sa ii explic. Plangeam si il rugam pe Tata-Ingerul sa imi dea liniste si ideea care sa ma repuna pe drum. Intr-o noapte de acest fel, mi-a venit in minte un gand: “Acum, daca tot ai slabit 50 de kilograme si esti usurica, ce-ar fi sa iti desfaci aripile si sa zbori?” … Ingerul meu pazitor mi-a adus, prin acest gand, salvarea. Chiar asa, daca am avut ambitia asta nebuna de a slabi 50 de kilograme, ce-ar fi sa am curajul si sa-mi iau viata in maini, pe deplin? Peste o luna, aveam propria firma de productie tv. Si, din acea zi, nu am mai fost angajata nimanui, nici macar o secunda. Au trecut 17 ani de atunci. In care am mai avut un moment de cadere, despre care v-am povestit in jurnalul unui business de familie. A fost momentul in care am invatat sa nu imi mai fie frica de nimic, chiar daca nu mai am nimic. A fost momentul in care s-a nascut magazinul nostru de cosmetice, https://store.irinareisler.ro/. Se intampla in ianuarie 2009, dupa o alta cumpana profesionala. Acum, este un nou moment in care trebuie sa cladim. Pentru absolut toata lumea este un moment in care trebuie sa proiectam si sa construim, sa ridicam si sa ne ridicam. Pe principiul Hopa-Mitica: pinca-n fund si se ridica.  Haide, oameni dragi, sa zambim si sa continuam sa dansam! Nu e usor. Dar e singura cale spre fericire. Va iubim!
https://www.postquam.ro/
https://www.marysia.eu/

19 Mai 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler