19 ani de casnicie, 25 de impreuna, o viata de iubire...

August este despre noi. Despre noi doi. Pentru ca acesta este al 25 lea august petrecut impreuna. Sa va povestesc, in premiera chiar as zice (atentie, cred ca urmeaza cea mai lunga postare din viata mea pe facebook ): era august 1996. In timpul epidemiei de meningita. Eu, jurnalist de presa medicala, in probe la Stirile ProTv. El, unul din cei mai buni editori de imagine ai Stirilor ProTv. Eu venita, de nici 4 luni, din Radio Romania in ProTv. El, unul dintre primii oameni din echipa, inca de pe vremea cand ProTv se numea Canal 31. Epidemia fiind subiectul care deschidea toate jurnalele, se monta doar cu cei mai buni editori de imagine. Asadar, zi de zi, imi caram maldarul de casete in grupul lui de montaj si faceam impreuna toate stirile. Multe la numar, pentru toate cele 5 jurnale ale fiecarei zile. El, un pustan zurbagiu pus mereu pe sotii. Eu, o pustoaica prea serioasa pentru varsta mea. De prin iulie, incepusem sa il vad ca imi cauta prezenta si auzisem ca tot face schimb de tura, ca sa il prind pe el la montaj. Eram insa iesita dintr-o experienta urata si abuziva, asa ca nu am acordat atentie. Pe la inceputul lui august, si-a luat inima in dinti si m-a invitat intr-o seara la restaurant. Am acceptat, pentru ca, lucrind impreuna zi de zi, se legase un soi de amicitie intre noi. In plus, avind vechime in televiziune, ma invata o multime de lucruri utile legate de stiri si de montaj. Imi aduc aminte ca, la primele iesiri impreuna, nu indraznea sa imi ceara sa mergem doar noi doi, asa ca ieseam cu gasca de la stiri. Ma conducea apoi acasa, fara absolut nici un gest nepotrivit, fara tentative de apropiere, fara nici un cuvant care ar fi putut sa ma dea inapoi. Era copilaros si zurbagiu, genul de prezenta masculina care nu agreseaza in nici un fel. Ceea ce pentru mine, in acea de perioada de refacere dupa experienta oribila pe care o traisem, era total convenabil. A plecat apoi la Targu Mures, sa ii pregateasca pe cei de acolo pentru deschiderea statiei ProTv, si a continuat sa ma caute. De ziua lui, a venit special la Bucuresti, ca sa fim impreuna. Si cred ca tot pe atunci mi-a spus ca s-a indragostit. Luna august a trecut asa, cu drumurile lui intre Bucuresti si Targu Mures, cu nopti petrecute pe terase, cu povesti tot mai personale, cu primul luat in brate, cu primul sarut si cu primul “Te iubesc”. In acel august, a fost primul tinut de mana, care dureaza si astazi. La sfarsit de septembrie, eram mutati impreuna, cu chirie, intr-o garsoniera de pe Avrig, in apropierea ProTv-ului. Imi aduc aminte ca nu aveam mai nimic, doar cateva haine, doua perne si o patura. Pentru ca nu aveam nevoie de nimic si de nimeni. Iubirea noastra ne era suficienta. Iubirea noastra si munca noastra era tot ce ne doream sa avem. Ne iubeam patimas si munceam patimas. La fel este si astazi. Imi amintesc ca, dupa un weekend ploios in care am fost plecati la munte cu prietenii nostri, ne-am gasit garsoniera plina de mucegai. Si pentru ca am cerut proprietarilor sa o zugraveasca, au schimbat broasca la usa, cat noi eram la televiziune, si ne-au incuiat in casa tot ce aveam. Nici macar nu am incercat sa dam de ei (pe vremea aia, telefoanele mobile erau doar un vis frumos), pur si simplu nu ne-a pasat ca am ramas doar cu hainele pe care le aveam pe noi. Un singur lucru ne doream: sa nu ne separam. A urmat o garsoniera confort 3, mobilata doar cu o saltea. Si din nou, nici ca ne-a pasat. Luni de zile, in fiecare dimineata, imi aducea cafeaua la saltea… si eram atat de fericiti! Ne-am despartit, insa, de salteaua noastra, in ziua in care, la 5 dimineata, ne-am trezit cu politia la usa si am aflat ca proprietarul garsonierei este decedat de ani buni, ca noi stam abuziv acolo si ca rudele proprietarului ne pacalisera. A urmat o alta garsoniera vai de mama ei, pe care mi-a amintesc din doua motive: pentru ca acolo am gatit prima ciorba din viata mea si pentru ca acolo am aflat ca el este mai mic ca mine cu un an. Era in ziua in care murise printesa Diana si eram liberi amandoi. Stateam in varful patului si ne uitam la televizor. Nici daca ma picati cu ceara nu stiu cum a ajuns buletinul lui in mainile mele… Cert este ca am citit: august 1975. Am mai citit o data. Si inca o data. Eu stiam ca suntem de-o seama, asa imi spusese. “Am mintit – mi-a spus – pentru ca mi-a fost frica sa nu te pierd. Mi-a fost teama ca nu ai sa accepti sa fim impreuna, daca am sa-ti spun ca sunt cu un an mai mic. Iarta-ma.” A fost iures mare, va dati seama! Dar a trecut. Asa cum au trecut multe alte sute de iuresuri, care au urmat. Am mai schimbat inca doua case cu chirie. Apoi, a urmat miracolul sarcinii pe care nu stiam ca o pot purta, casatoria si casa noastra. Timpul a trecut si noi am crescut, ne-am facut oameni mari. Am crescut impreuna, tinindu-ne de mana. Chiar si atunci cand ne certam, mainile noastre se tin una de alta, intr-o vibratie pe care, pana acum, nimeni si nimic nu a putut-o distruge. Unii nu au crezut in noi si in iubirea noastra. Unii ne-au considerat prea diferiti, ca sa rezistam impreuna. Unii au incercat sa ne desparta. Altii ne-au iubit asa cum suntem. Si au inteles ca tocmai aceste diferente ne tin impreuna. Asa cum alaturi ne tin si lucrurile pe care le-am realizat impreuna, de la stiri si emisiuni, pana la o casa si o afacere. Iar ceea ce leaga vietile noastre pentru vecie, aici si dincolo de lume, este inima care s-a nascut in miezul inimilor noastre, din bataile inimilor noastre. Desigur, vorbesc despre Anisia. Multe am trait impreuna, si bune si mai putin bune. Am si derapat, am fost la un pas de despartire, dar, exact cand sa se intample, ne-am dat seama ca nimic din ceea ce suntem si din ceea ce avem nu va mai fi la fel. Lumea ne intreaba daca nu ne-am plictisit unul de celalalt… lucram impreuna de cand ne stim, acasa impreuna, in vacante impreuna, ziua impreuna, noaptea impreuna. Nu, nu ne-am plictisit. Ba mai mult, cel mai bine ne este impreuna. In continuare, iubirea noastra si munca noastra ne sunt suficiente. Ca acum 25 de ani. Daca ne mai si certam? Oohooo, si inca cum! La fel ca oricare alti oameni. Dar, dupa ce ne certam, avem grija sa ne si impacam. Si sa uitam. Si sa mergem mai departe. Inainte, adica. Suntem fericiti? Da, pentru ca masuram fericirea in cele bune din sufletele noastre. Niciodata nu am masurat-o in ce avem in portofel. Nici in masini si nici in vile. Si am invatat sa fim fericiti cu ce avem, nu sa plangem dupa ce n-avem. Care este secretul? Cred ca exact asta: sa uiti ceea ce nu merita tinut minte si sa nu uiti ceea ce merita tinut minte. De ce va spun aceasta poveste? Pentru ca august este despre noi. Al 25 lea august petrecut impreuna. Si pentru ca in orice august din viata mea am sa-mi aduc aminte de vraful de casete carat in grupul de montaj, de garsoniera plina de mucegai, de cafeaua bauta pe salteaua din garsoniera confort 3, de inceputuri si de tot ce a urmat. In fiecare august din viata mea am sa ma gandesc ca poti construi din nimic, doar cu iubire. In fiecare august din viata mea am sa doresc oricarui om care nu crede in iubire sa aiba parte ea. In fiecare august din viata mea am sa-i doresc Anisiei si oricarui tanar sa aiba parte de o iubire cel putin la fel de mare si de frumoasa ca a noastra. Iar in acest august plin de emotii noi si speciale am simtit ca trebuie sa povestesc cu voce tare un strop din povestea noastra de iubire. De ce? Pentru ca, iata, viata este imprevizibila si sucita si scurta. Si pentru ca trebuie sa iubim azi, acum, aici. Nu maine, nu peste un an. Tot ce conteaza sunt “astazi” si “te iubesc”.

5 August 2020