Am gasit in laptop cea mai frumoasa poza pe care o am de la lansarea cartii “De la 100, la 50 de kilograme. Vreau, pot, fac, pentru ca merit.” Cu Anisia, cu mama si cu Marius – cei mai importanti oameni din viata mea si din sufletul meu. Mi-a mers la drept la inima. Si inima a fost fericita. Din curiozitate, am zis “Ia sa vad ce faceam acum un an, cu cartea!”. Fix acum un an, predasem manuscrisul la editura Trei, pregateam coperta impreuna cu Virginia si cu colegii ei si alegeam pozele cu noi trei, cu bijuteriile Marysia, cu casa noastra… ce emotii, cate amintiri, cat de frumos s-a nascut cartea asta! A avut atatia oameni fericiti in jurul ei, incat a venit pe lume si a stralucit, iar pentru asta va multumesc voua, celor care ati cumparat-o si ati citit-o. Uitandu-ma la fotografie, stateam si ma gandeam ca acum nici jumatate din cele intamplate anul trecut nu s-ar mai putea petrece… de la intalnirile cu editorii si interviurile in direct la radio si tv, pana la zecile, sutele, miile de imbratisari pe care le-am daruit si le-am primit in ziua lansarii… Dar, nu-i nimic. Ce e facut, e bun facut. Iar lucrurile pe care nu le putem face pentru moment, le putem transforma in visuri pentru viitor. Pana la urma, tuturor ne-au ramas proiecte neterminate si noi toti avem lucruri la care am renuntat. Cu totii cunoastem sentimentul lucrului devenit imposibil, pe neasteptate. Si nimanui nu ii este strain esecul. Si nici amanarea nu e nestiuta. Dar, la ce bun sa ne gandim la ce nu putem? Pentru ce sa plangem dupa ce nu avem? Nu e mai bine sa ne bucuram pentru ce avem? Si sa ne gandim la ce putem? Avem atat de multe lucruri de facut, de crescut, de explorat, de aflat si de invatat! De ce sa nu alegem sa vibram frumos si inalt cu noi si cu universul? De ce sa alegem nefericirea, in locul fericirii, si sa ne irosim energia inutil? Clipa de acum e clipa de acum, nu e clipa de ieri si nici cea de anul trecut. Clipa de acum e cea care conteaza si cea pentru care trebuie sa fim fericiti. Pentru ca o avem. Pur si simplu. Dar, ce vroiam sa va spun, de fapt? Vroiam sa va spun ca, in seara asta, fericirea a luat forma unei fotografii. Pe care am gasit-o din intamplare, in laptop. Pentru ca fericirea este un lucru atat de simplu… Pur si simplu.
Traiti-va clipa si cresteti-va visurile!

13 August 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler