Intr-o pauza de bijuterit, coletarit, mailuit, l-am sunat ca sa vad ce face si sa-l aud. E bine, a fost prin curte, a stat pe afara, la soare – “Zici ca e primavara, Irina!” – a ajuns si mama la el, ii face mancare si orez cu lapte, preferatul lui, mai stau de vorba – “cu masti, ca asa trebuie”. E bine, il simt. In incheiere, ii spun: “Sa ai grija de tine si sa ai o zi frumoasa!” … “Sa stii ca e o zi foarte frumoasa – imi raspunde. Si nu doar pentru mine, pentru toata lumea e o zi foarte frumoasa. Fiecare zi e foarte frumoasa, Irina.”
95 de ani. Bunicul. Dragoste de viata. Pretuire pentru fiecare secunda si pentru fiecare respiratie. Cred ca ar trebui sa ne mai gandim la cum ne sunt si la cum ne facem zilele. Azi. Acum. Aici. 

24 Noiembrie 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler