August este despre noi. Despre noi doi. Noi doi, dintre care eu sunt cea catarata. In sensul ca vreau sa stiu, in orice situatie, ce e dincolo de frica, ce e in spatele riscurilor, ce sta in spatele usilor inchise si ce lumina se intrevede dupa varful muntelui greu de urcat. Poate ca viata si experientele prin care am trecut m-au obligat, m-au educat si m-au invatat sa fiu asa. Marius e cel cumpatat. Un leu calculat, care se gandeste de o suta de ori, care scade si aduna, inmulteste si imparte. Care gandeste fiecare miscare, inainte de a actiona, care socoteste fiecare pas. Ei bine, asa diferiti cum suntem, viata ne-a adus impreuna si ne-a pus pe acelasi drum. Aparent, o provocare perfect imposibila. In realitate, o provocare perfect de frumoasa. Eu nu il las sa stea prea mult pe ganduri; el ma tine cand ajung pe un teren cu nisipuri miscatoare; eu il indemn “fara frica!”, el ma invata “ai grija!”; eu am mii de idei, planuri, visuri si trairi; el cauta solutii ca sa le implinim. Si uite-asa, de 26 de ani, traim cel mai intens si profund tango. De 26 de ani, invatam cel mai intens si profund exercitiu de diplomatie. De 26 de ani, invatam cea mai intensa si profunda lectie despre daruire, iubire, iertare, recunostinta, empatie, prietenie, respect, bunatate, toleranta – toate neconditionate. August este despre noi. Pentru ca, in inceput de august 1996, viata ne-a asezat pe acelasi drum si ne-a lasat sa traim o frumoasa poveste de dragoste. Din care avea sa prinda viata o inima atat, atat de frumoasa. Desigur, Anisia. In octombrie 96, eram mutati impreuna. Iar, de atunci, avem maximum 3 saptamani traite separat (din motive legate de serviciu, deplasari, filmari). 21 de zile, din aproape 10000 impreuna. Iar “impreuna” inseamna 24 de ore impreuna/zi: in televiziune am lucrat impreuna, in business-ul nostru facem totul impreuna, vacantele le petrecem impreuna, zilele si noptile sunt “impreuna”, la fel verile, toamnele, iernile si primaverile. Ma mai intreaba lumea daca nu ne-am plictisit, daca nu ne-am saturat, daca ne mai iubim… Nu ne-am plictisit, nu ne-am saturat. Si da, ne foarte iubim. Ne iubim, ne certam, ne impacam, ne haraim, ne harjonim cu aceeasi intensitate de acum 26 de ani. Pentru ca – nu-i asa? – asta este filosofia tango-ului: “danseaza cu inima, danseaza ca si cand ai avea doar trei minute ca sa traiesti o mare poveste de dragoste.”

Iubiti si iubiti-va mult! Azi, aici, acum.