Citesc ca in noaptea asta se pune busuioc sub perna, ca sa-ti visezi ursitul. Recunosc, noi nu ne-am visat, dar ne-am invatat unul pe celalalt, ne-am dat unul dupa celalalt, ne-am tinut unul de celalalt, ne-am mustrat unul pe celalalt, ne-am tolerat unul pe celalalt, ne-am regasit unul pe celalalt, ne-am crescut unul pe celalalt, am gresit unul fata de celalalt, ne-am iertat unul pe celalalt, ne-am inteles unul pe celalalt, ne-am ridicat unul pe celalalt, ne-am spus si “nu” unul celuilalt, am venit unul catre celalalt. Zilele trecute, m-a intrebat cineva ce cred eu ca este iubirea. Iubirea este atunci cand accepti ca celalalt nu e ca tine, dar poate lua forma inimii tale. Nu stiu cum e cu visatul ursitului in noaptea asta, dar stiu ca in noaptea dintre ani una dintre dorintele mele a fost sa aud cat mai multe povesti de iubire in acest an. Si dupa el. Nu povesti din acelea perfecte – eu ma tem de fericirea deplina si cred ca iubirile perfecte sunt doar in carti si in filme – ci povesti in care cei doi sa ia forma de inima, atunci cand se imbratiseaza. Stiti ce zic, imi doresc ca oamenii sa iubeasca si sa se iubeasca mai mult… Povestea asta cu dorinta mea uitasem sa v-o spun. Dar v-am spus-o acum. 

5 Ianuarie 2021

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler