Astazi, in timp ce faceam fotografii la bijuteriile Marysia, ma gandeam in ce sens s-au schimbat oamenii si ce anume ne-ar ajuta sa depasim mai usor perioada aceasta. Despre cum s-au schimbat oamenii, nu e nevoie sa povestesc eu, pentru ca se vede cu ochiul liber cata vrajba se naste din orice. Din absolut orice. Si, drept sa spun, prefer sa nu aduc energia asta in lumea mea mica si zen, nici macar povestind despre ea. Mai bine sa va spun o scurta poveste despre ce cred ca ne-ar ajuta, in aceasta perioada. Cand eram in liceu, adica acum 1000 de ani, am fost plecata in Germania o vara intreaga. Si am locuit la o familie, intr-un bloc de 4 etaje. Cand am facut primul pas in holul blocului, am ramas cu gura cascata: pe jos era un covor asa cum avem noi in casa, luna de curat. Intr-o parte, erau asezate frumos o masuta si doua fotolii. Pe masuta, era o vaza frumoasa cu flori proaspete. Am incercat sa maschez uimirea, sa nu zica oamenii aia ca vin din jungla, si am inceput sa urc scarile. Pe palier, la etajul 1, alt covor, alta masuta, alte scaune frumoase, alte flori proaspete. La etajul 2, la fel. Si la 3, si la 4. Efectiv, blocul acela era Acasa, pentru cele 10 familii care locuiau in el. Am fost socata de curatenie, de grija pentru locul in care traiesc, se vedea ca totul era facut cu drag, pe mese erau decoratiuni si flori… ce sa mai, nu mai vazusem asa ceva, in viata mea. Dupa ce mi-am revenit si m-am adunat, am intrebat-o pe Eva, fiica familiei la care am stat, cum procedeaza oamenii, de e atat de frumos si de curat. Si de ce sunt puse scaune si mese pe paliere si in holul blocului… “Pentru ca oamenii pot obosi, atunci cand urca scarile, si e bine sa aiba un loc unde sa-si traga sufletul. La parter, sunt pentru cei care vin in vizita si nu gasesc acasa pe nimeni si trebuie sa astepte. Iar curatenia o facem cu totii. Fiecare familie curata toata scara timp de o saptamana. Facem curat cu randul.”… intr-adevar, la parter am vazut afisat un tabel: in saptamana cutare, face curat familia cutare. Desigur, doar erau Acasa! Si traiau impreuna. Atunci, in clasa a 10 a, am inteles ce inseamna sa traiesti intr-o comunitate. Atunci am inteles ce inseamna sa te gandesti la oamenii alaturi de care traiesti zi de zi. Si la cei care vin in vizita la tine Acasa, adica in viata ta. Auziti voi, sa pui scaune pe fiecare palier, ca sa se odihneasca cine urca mai greu scarile! Si sa dai cu aspiratorul un bloc de 4 etaje! Cu drag, nu considerand ca iti cad epoletii si ca asta e treaba de negru. Ei isi doreau sa traiasca asa, era alegerea lor, nu ii siluia vreo lege sau autoritate. Ei bine, cand vom invata sa traim impreuna, cred ca totul si orice ne va fi mai usor. Acum si oricand altcandva. Atunci cand nu vom mai gandi “ce ma intereseaza pe mine ce face cutare, ca doar nu ma aleg cu nimic din asta” sau “n-am timp pentru tine, nici macar de-o floare de ziua ta, important e ca ai avut tu timp pentru mine cand am avut nevoie” sau “cum sa fac sa profit de ala si de alalalt” sau “de ce sa-l ajut pe cutare, lasa sa ma ajute el pe mine”, atunci cand vom invata cu adevarat ce inseamna “impreuna”, cu siguranta viata noastra va fi mai usoara, mai frumoasa si mai fericita.

12 Octombrie 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler