E bunicul care m-a crescut, alaturi de bunica si de parinti. Nu l-am vazut de 3 luni. Dar, il sun mereu, ca sa il aud, ca sa vad ca e in echilibru. De cel putin 2 luni, nu a mai iesit la plimbare, prin fata casei. Sta doar in curte. Sau, cel mai des, sta si se uita pe fereastra la oamenii care trec pe strada. Zilele trecute, imi povestea ca s-a dus la tomberon (in propria curte) sa arunce gunoiul si si-a pus masca. Pentru ca el asa a vazut la televizor ca se recomanda si ca asa ne putem feri de virusul asta napraznic. Am zambit cu drag. Mai bine asa. Paza buna trece primejdia rea. Astazi l-am sunat si era ingrijorat. “Irina, oamenii nu poarta masti. Se plimba pe strada, multi la un loc, si tineri, si mai putin tineri, cu copii. Nici cei de varsta mea nu prea poarta masti si ii vad intrind la magazinul din colt. Nu de azi, de ieri. De multe zile. Care mai e treaba?” In primul moment, nu am stiut ce sa ii spun, pentru ca nici eu nu inteleg prea bine de unde vine aceasta nepasare… aproape generala, mi-as permite sa spun. Mi-am amintit doar ca anul trecut, cam pe vremea asta, l-am sunat si l-am gasit plangind: “E atat de frumoasa viata asta, Irina! Au inflorit pomii, totul e frumos in jur! Am ridicat ochii spre ei si am inceput sa plang. Nu vreau mor, Irina, vreau sa ma mai bucur de viata!”… Aceasta amintire m-a ajutat sa ii raspund: “Taie, tu poarta masca si stai in continuare cuminte. Ei inca nu au aflat cat de frumoasa e viata, cat merita sa o pretuiasca si ce cumplita este frica de moarte.” Are 95 de ani si a inteles. Este un om echilibrat si a trecut prin multe, v-am mai povestit. A lucrat in spital si stie ce inseamna boala, stie ca niciodata nu putem afla daca noi urmam la rand sau nu. Asa ca a hotarat sa fie prudent, sa aiba grija de el si sa poarte in continuare masca. “Atunci cand mi-e dor de tine, ma uit la pozele din cartea ta” … “Si eu te iubesc, dragule”…
Vise cu aroma de copilarie, va doresc! Si nu uitati: viata e un dar. Unic.
Noapte buna! 
12 Mai 2020
© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler