Ei bine, oameni dragi, daca eu mi-as fi pierdut speranta si nu as fi crezut ca minunile chiar se pot intampla, cu siguranta nu as fi avut-o. Vreau sa inchei ziua de astazi cu o poveste despre Speranta, despre Credinta si despre Miracol. Unii dintre voi o cunosc, dar, cred ca orice poveste frumoasa, cunoscuta sau nu, ne face bine in aceste zile. Cand aveam 18 ani, am aflat ca nu voi putea avea proprii copii. Un verdict venit de la unul din cei mai mari medici ginecologi ai nostri. As fi putut ramane insarcinata, dar, categoric, nu as fi putut duce o sarcina pana acolo unde copilul ar fi putut supravietui. Am suferit foarte mult, pentru ca imi doream copii din toata inima mea. Incet, incet, pe masura ce anii au trecut, m-am obisnuit cu ideea si ma gandeam ca, la un moment dat, voi infia un copil. Chiar incepusem sa ma uit, cand filmam in maternitati copii parasiti, la sufletele acelea atat de speciale. Am tot amanat, insa; eram prea tanara, cariera in televiziune inseamna foarte mult timp petrecut in afara caminului, eram in plina ascensiune profesionala. Si, undeva, in inima mea, simteam ca voi avea copilul meu, bucata din sufletul meu. Exista acolo o raza de lumina. Ceva ce nu as putea sa explic nici macar acum, dar cred ca asa arata Speranta. Care avea sa-si dea mana cu Credinta. Si sa aduca in viata mea Miracolul. Infaptuit de ingerul meu pazitor, de tata. El a plecat, dar ne-a trimis-o pe ea. Eu cred ca, in ziua in care a devenit inger, tata a vorbit cu Dumnezeu. Si asa a aparut Anisia. Sfidind orice verdict medical si dind la o parte tot ce stiusem pana atunci. Nu numai ca am putut duce sarcina pana aproape de termen, dar am lucrat, am facut nunta, ne-am schimbat locuinta, cu santier, cu tot tacamul. Adica, am dus o viata normala, fara nici o problema. E adevarat, insa, ca mi s-a intamplat o singura data-n viata. S-a nascut sanatoasa si a crescut asa cum ati vazut-o astazi, in interviu. Apropos, maine dimineata, pe la 10.15, Anisia este invitata in Jurnal, pe Digi24. “Avem nevoie de o raza de lumina” – asa mi-a spus producatoarea jurnalului, cand m-a sunat sa o invite. Pai, daca Anisia poate darui oamenilor lumina, cum sa nu o las sa participe la jurnal?!  Anisia este un copil-miracol nascut din speranta. Si va spun aceasta poveste acum, pentru ca vreau sa rog, pe fiecare dintre voi, sa isi descopere in aceste zile grele acea raza de lumina din inima. Acea raza de lumina numita Speranta. Si vreau sa rog, pe fiecare dintre voi, sa nu inceteze nici o clipa sa creada in Miracole. Si in Ingerii pazitori. Si in credinta din suflet. Acea credinta care ne ajuta sa mergem pana in panzele albe si sa mutam muntii din loc. Acolo unde este speranta, este credinta. Acolo unde este credinta, miracole se intampla. Totul va fi bine! 

1 Aprilie 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler