Ne-am vazut, pentru 10 minute, dupa mai bine de 3 luni. A fost primul loc in care mi-am dorit sa ajung, dupa incetarea starii de urgenta: la casa copilariei, la bunicul meu. Ma astepta in poarta si m-a intrebat: “Si cum ne pupam acum?” Pai, uite, iti trimit un pupic asa, prin masca. M-am asezat in spatele lui si l-am mangaiat pe umerii adusi… Daca un bunic de 95 de ani poate intelege situatia si isi poate schimba obiceiurile de-o viata, sigur putem si noi. Sau… am putea. Din pacate, e aglomeratie mare, iar pe strazi sunt grupuri, grupuri de oameni (tineri, in special) fara masti, fara distanta intre ei, fara nimic… La plecare, l-am rugat sa facem o poza impreuna, dar mai la distanta. Greu s-a lasat covins, pentru ca nu ni se vad fetele si nu vede lumea cat suntem de frumosi.  Lasa, taie, ca ni se vede zambetul in ochi…  Ce vroiam sa va spun este ca a inflorit iasomia, oameni dragi! Si ca va daruim un strop de divinitate prins intr-o floare si o fotografie. Va dorim weekend frumos! 

15 Mai 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler