Acum 33 de ani, pe 24 martie, asteptam cu infrigurare ca tata sa iasa din operatia pe cord deschis. Transplant de valva aortica. Astazi, exact la ora la care tata era operat, Anisia a tinut in maini, pentru prima data, o inima. Cand a terminat la facultate, mi-a spus: “Mama, e asa frumoasa inima de om!”. Sigur, unii vor spune: “Din intamplare!”… Poate fi asa. Sau nu. Pentru mine, sigur nu. Pentru ca, in viata asta a mea, am inteles ca nimic nu este intamplator si nimeni nu este degeaba. Iar cele intamplate astazi reprezinta o poveste frumoasa. O poveste despre oameni, despre inimi, despre Rost, despre destin, despre ingeri. V-am mai povestit ca Anisia este un copil venit pe lume miraculos, impotriva tuturor previziunilor medicale. V-am mai povestit ca sufletul ei s-a intrupat la cateva luni dupa ce tata a devenit Inger. V-am mai povestit si ca tata a devenit Inger in timpul pregatirilor pentru cea de-a doua operatie pe cord deschis. Si v-am mai povestit, desigur, ca Anisia a decis acum multi ani ca ceea ce va face pe acest pamant se reduce la cateva cuvinte: va repara inimile oamenilor. Povestea zilei de astazi se adauga in acest puzzle compus din oameni, inimi si ingeri. O poveste despre viata care isi continua cursul, spinoasa uneori, dar sublima in fiecare cotlon. O poveste pentru sufletele care nu au uitat sa creada in miracol, in rost, in ceea ce este in noi si deasupra noastra. Oameni dragi, asezati aceasta poveste in inimile voastre. Pentru ca este vindecatoare, prin frumusetea ei.
Va imbratisam, cu mult drag! Si, va rugam, nu va pierdeti rabdarea, speranta, echilibrul si credinta ca viata asta e minunat de frumoasa! 
PS Inimile colorate din poza s-au asezat peste inima din povestea noastra, ca sa nu transformam totul intr-un curs de disectie. 

24 Martie 2021

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler