Cum a fost ultima din 45? Minunat de frumoasa. Si exact cu oamenii potriviti. Stiti, eu cred cu toata convingerea ca avem si primim in vietile noastre exact oamenii de care avem nevoie. Chiar si atunci cand ni se pare ca nu e asa, pana la urma se dovedeste ca totul are sens. Revenind la ultima din 45, a fost o zi minunata, cu oameni dragi, cu flori multe sosite din toate orasele tarii si din multe colturi ale lumii, cu surprize neasteptate, cu oameni pe care i-am auzit pentru prima data la telefon, desi ne stim virtual de vreme buna, cu oameni care nu au uitat o vorba buna spusa candva, undeva…, cu daruri speciale (gen o fotografie facuta astazi cu bratarile Marysia si cu muntele care imbraca deja culorile toamnei, pe care am primit-o cu urmatorul mesaj: “Muntele acesta iti place? Ti-l ofer! Din tot sufletul! “). Iar tot ce scriu acum nu se vrea a fi o lauda de sine, ci o revelatie: putem sa fim aproape, chiar daca virusul ne tine departe. Putem sa ne aratam dragostea, recunostinta si prietenia, chiar daca imbratisarile nu sunt permise. Putem sa facem un om fericit, chiar daca fizic nu suntem impreuna. INIMILE NOASTRE POT ORICE, ORICAND, ORIUNDE! Este gandul care inchide usa lui 45. A fost o zi minunata, pentru care le multumesc tuturor celor care au facut parte din ea. Si din bucuria mea. Tuturor, va multumesc! 

18 Septembrie 2020

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler