Un an de www.marysia.eu - Irina Reisler

Un an de site. Patru, de cand pasiunea de a lucra bijuterii a aparut pe neasteptate in viata mea. In 2015, la Viena fiind, am inceput sa caut bijuterii cu pietre semi-pretioase. Brusc, a aparut nevoia de a le purta, de unde pana atunci era un subiect care nu ma interesa. Apoi, in 2016, totul a pornit dintr-o joaca si dintr-o prietenie frumoasa cu niste oameni care faceau bijuterii. Cand mi-am lucrat cu mainile mele prima bratara, am avut revelatia: aceasta este calea de a spune povesti frumoase, in locul celor spuse la televizor! Aceasta este calea de a-mi astampara dorul de a crea povesti! Bijuteriile sunt un alt mod de a exprima sentimente! Asa ca, am inceput sa imi insir trairile in tot felul de bratari si coliere, pe care le purtam si simteam ca plutesc de fericire. In Ajunul Craciunului din 2016, am avut parte de o intamplare cu totul iesita din comun, care a deschis poarta universului numit Marysia. Fiind intr-un magazin de unde imi cumparam pietrele, m-am trezit ca o femeie aparuta de niciunde se aseaza in fata mea, intinde mana spre colierul de la gatul meu si ma intreaba: “Tu l-ai facut?” … Da, ii raspund nedumerita… “Lucrezi si pentru altii? Ai mers la expozitii, ai un site unde sa expui?” … Lucrez doar pentru mine, am ingaimat… nu am site si nici la expozitii nu am mers… “Sa lucrezi si pentru altii si sa bucuri oamenii! Altfel, Dumnezeu iti va lua Harul pe care ti l-a dat.” Si, acestea fiind zise, a facut stanga imprejur si a iesit pe usa. “E o clienta a noastra – mi-a spus patroana magazinului, care asistase zambind la scena – iar astazi a fost mesagerul tau”. Din 2016, refugiul meu se numeste Marysia. Nume care s-a nascut din numele celor doua mari iubiri ale vietii mele, Marius si Anisia. Au urmat 3 ani de comenzi si prezentari private, de lucru in circuit inchis. Usor, usor, Marysia a crescut, hranita de dragostea celor care o poarta si de bucuria celor m-au incurajat sa merg pe drumul acesta – tuturor celor care au pus un strop din iubirea lor in ceea ce se numeste Marysia, le multumesc cu recunostinta. Acum fix un an, am decis ca suntem pregatite – eu si Marysia – de o noua aventura impreuna: un site al ei, marysia.eu. “eu”, pentru ca urmatorul pas este sa plecam in lume, prin Europa. Virtual, pentru moment. Poate si de-adevaratelea in viitor. Nu stiu exact unde vom ajunge, dar ma las ghidata de ea, de Marysia. Si ea este un copil al meu si ii dau libertatea de a alege drumul pe care vrea sa mearga. Eu doar hranesc ceea ce vreau sa cresc. Cu rabdare, cu iubire, cu daruire si cu visuri indraznete. Unul dintre ele este o expozitie de un Craciun fericit, la un castel de la langa Viena, unde am cunoscut doi oameni exceptionali, doi romani inimosi, care mi-au promis ca visul meu va deveni realitate, intr-o buna si frumoasa zi. Si mai visez ca, la un moment dat, viata aceasta – minunat de frumoasa si de generoasa – sa imi pregateasca o noua provocare: un boutique cochet, cu perle naturale si pietre semi-pretioase, intr-o lume in care handmade-ul sa primeasca aprecierea pe care o merita si sa nu piarda in fata chinezariilor lucrate pe banda rulanta. O lume in care bataturile din palmele unui om si trairile nascute in miezul inimii lui sa aiba, cu adevarat, valoare. Cam asa este povestea Marysiei, spusa cat de scurt am putut eu. O poveste care sper sa ajunga la toti cei care isi doresc sa se reinventeze, sa o ia de la capat pe un drum nou, sa isi creasca Harul si sa-si tina aripile deschise-n zbor, chiar si in mijlocul celei mai teribile pandemii care a zguduit omenirea.

27 Octombrie 2020