… daca noi ne dorim sa fie asa. Sa va povestesc: in aceasta vara, Anisia a avut de facut o luna de practica in spital, ca stundenta la UMF Carol Davila. Si a ales sa imparta in doua aceasta perioada. In prima jumatate, si-a dorit sa mearga la maternitatea in care s-a nascut, maternitatea Giulesti. Zis si facut. Intr-o frumoasa zi de august, impreuna cu Anisia, am intrat pe usa prin care am plecat cu ea in brate acum 20 de ani. Dupa 20 de ani, am pasit alaturi de Anisia pe holurile maternitatii in care am nascut-o. Si i-am aratat locul primei noastre intalniri. Dupa 20 de ani, Anisia si medicul care a adus-o pe lume, doctorul Dinu Albu, s-au reintalnit. Acum 20 de ani, a fost primul om care a tinut-o in brate. Astazi, a cuprins-o intr-o imbratisare atat de calda, incat m-am topit. Un inceput de drum, acolo unde i-a inceput Drumul. Emotii unice si greu de descris in cuvinte. Intalniri si regasiri sublime, pe care doar Universul acesta minunat ni le poate darui.

Pe doctorul Dinu Albu l-am avut invitat in emisiunile mele de nenumarate ori. Toate reportajele legate de morfologie fetala si teste genetice, povestile cu sarcini speciale si nasteri miraculoase sau emisiunile despre boli genetice, ADN si cromozomi l-au avut protagonist. Inainte de toate, insa, Dinu Albu este medicul ginecolog care a adus-o pe lume pe Anisia. Este omul care a urmarit miracolul aparut in viata mea si care a stiut, in fiecare clipa, cat de pretioasa este aceasta sarcina pentru mine. Unica, practic – cunoasteti povestea aparitiei Anisiei in viata mea si a lui Marius, in ciuda previziunilor medicale care reduceau la zero posibilitatea de a avea copii. Multa rabdare a avut cu mine, o viitoare mama plina de temeri, si pentru ca stiam ca a doua oara e posibil sa nu se mai intample, si pentru ca filmam tot felul de grozavii pentru emisiunea medicala. Tin minte ca, prin luna a 4 a, am filmat povestea unui copil care suferea de macrodactilie si avea un deget de la o manuta imens. Nu incercati sa ghiciti de cate ori l-am pus pe Dinu sa ii numere degetele Anisiei si sa mi le arate unul cate unul, la urmatoarea ecografie! In fine, sarcina a decurs normal, Anisia a venit pe lume fara probleme, anii au zburat ca gandul – 20 la numar – si uite cum primul stagiu de practica din viata de studenta a inceput in locul in care s-a nascut, cu primul om care i-a vazut inima batand.

Pentru a doua parte a lunii de practica, Anisia a venit cu o noua surpriza minunata: a ales locul in care familia mea a lasat zeci de ani: Institutul Oncologic Bucuresti. Bunicii mei au lucrat acolo – in primele fotografii din colaj sunt ei, prin 1954, bunica-ingerita si bunicul despre care va mai povestesc eu si care implineste 96 de ani in scurt timp – parintii mei au lucrat acolo – mama 50 de ani, iar tata pana cand a hotarat ca are alte treburi prin alte galaxii (fotografiile din mijloc sunt din anii 80-90) – si acum Anisia a dat si ea binete acelui loc. Trei generatii (eu i-am sarit, mergeam doar sa filmez acolo ), intr-o poveste despre rotundul perfect al vietii si despre felul in care inimile transmit dragostea pentru Viata, printr-un fir invizibil numit Destin. Si chiar daca firul e invizibil, este bine sa credem in el si sa facem tot ce ne sta in putinta pentru a ne urma frumos Rostul si Drumul. Pentru ca, da, viata asta chiar este o poveste minunata, daca noi ne dorim sa fie asa.

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler