Exact acum un an, cand Romania a intrat in lockdown, Anisia a fost intrebata intr-un interviu: “Cum te vezi la finalul pandemiei, cum crezi ca vei fi?”. Iar Anisia a dat atunci un raspuns care m-a uimit, m-a ridicat, m-a incurajat, m-a emotionat, m-a pus pe ganduri, m-a mobilizat si mi-a adus zambetul care nu m-a mai parasit din acea zi: “Vreau ca atunci cand voi iesi pe usa casei, la finalul pandemiei, sa fiu mai buna decat eram atunci cand am intrat pe ea.”… Oameni dragi, s-a scurs un an de la momentul in care copilul meu a reusit, prin cateva cuvinte, sa puna in miscare cele mai tainice resurse din sufletul meu si din capul meu. Un an in care am invatat de la ea ca trebuie sa privim si sa mergem inainte. Un an in care am tinut pasul cu ea si am crescut enorm. Un an in care am invatat, am exersat, ne-am reinventat, ne-am redescoperit, ne-am transformat, ne-am maturizat, ne-am inaltat visurile – ca si ea. Si nu ne oprim. Nimeni nu trebuie sa se opreasca! Pentru ca avem Datoria sa iubim fiecare zi a vietii, fiecare ora si fiecare secunda… A trecut un an, oameni dragi… Iar astazi – acest “astazi” despre care am invatat cu varf si indesat ca e tot ce avem si tot ce conteaza – a fost despre nodurile chirurgicale, cu multa fericire. La noi. Speram ca si la voi a fost cu bucurie. Mergem inainte.  Tot impreuna. 

PS A trecut un an, de cand am scris prima fila din “Jurnalul unui business de familie“. Pe 16 martie 2020. Am recitit, cu lacrimi in ochi.

16 Martie 2021

 

© Toate drepturile asupra textelor și imaginilor aparțin by Irina Reisler